Ocroteşte

DESPRE VÂLVA BĂII

Un om mergea de la mina sa spele minereu'. I-o aparut în cale o vâlva mare, alba, care-i facea semne cu un batic, sa marga la ea. Omu' asta nu s-o dus, ca-i era frica. Poate era mai bine sa marga ca poate îi arata undeva aur. Apai cât o trait o ramas bâlbâit.
O mai fost un om, de tinea p-o matusa de-a mea. El nu credea în vâlve. Si vine si zice: ,,Ma, io tot aud cocosu' cântând pe baie. De trei zile, în toate trei suturile când am coborât în galerie, tat am auzit cocosu cântând". ,, Ma, nu se poate sa auzi altceva"? ,,Ba, e cocos". No, în locu' ala s-o puscat cu dinamita. Oamenii, trei erau, s-or retras pâna s-o puscat, pâna or iesit gazele, apoi s-or dus sa vada ce efect o facut puscatura. Si atunci s-o slobozit stânca pasta ei, ca s-o rupt tavanu, o picat pe ei si i-o omorât. Ei nu si-or dat seama de semn, ca era un semn al raului, cântatu' cocosului.
Vâlva asta putea aparea în mai multe forme. Vine tata noaptea de la baie, vine si numa' vup! intra-n casa. S-o bagat iute în casa, da' si câinele se itea în usa, sa intre. Mama l-o-ntrebat: ,,Da' ce-i, ce-i"? N-o vrut sa spuie, nu. Pâna la un timp, când o spus: ,,Vazui peste gard o vâlva d-aia, capu' ca la câine si trupu ca ceva muiere, si mare". S-o speriat, oai ai!. Apoi acolo s-o întâmplat tot felul de lucruri, în zona aia scurta, Foies, Fauresti, o murit doi- trei oameni, din diferite cauze. (continuare)

Morojnietele   Întemeierea Roşiei   Vâlva băii

Apare vâlva si în forma de berbec. Mi-o spus unchiu' Sandu ca era într-o galerie cu doua intrari. Se duce într-o parte, iese un berbec în fata, da' cu ochii rosii. Atuncea da sa intre în celalata, iara îi apare. Când o vazut, o întors înapoi si du-te! Cu ochi rosii era berbecul!
De la întîlnirile cu Vâlva numa' la rele te asteptai. Si te întâlneai cu ea mai ales în zona unde o murit muncitori, acolo avea putere. Numa' daca te chema Vâlva Alba era bine. Ceea ce ti-o spus ea, sau unde ti-o aratat ea, nu aveai voie sa spui la nimeni, absolut la nimeni. Daca spuneai, nu-ti mai merge bine. Aicea la Vârtop era o comoara. Da' nu se putea duce nimeni la ea, ca îi arunca pâna nu stiu unde, ca era stapânita de dracu', comoara. S-un batrân o spus unuia: ,,Ma, atunce sa te duci când e ceva bulci la Abrud sau la Câmpeni, ca atunci dracu' îi plecat la bulci, sa faca batai între oameni, sa-i faca pe oameni sa se îmbete si altele”. O urmat sfatu' batrânului si-o reusit sa ia comoara. Da' dupa-aceea n-o mai avut pace din cauza asta. Tot îl scutura, spume la gura, tot felul de bazaconii. I-o facut cu sapte popi slujba de o scapat, ca si pe popa îl conturba când cetea din carti. Apoi o scapat, da' o dus-o rau de tot.
Cu vâlvele astea e o explicatie. Nu-s povesti. Vâlvele îs niste duhuri, niste fiinte care ele au viata da' nu-s vazute, nu-s din lumea asta, îs din lumea spirituala, depinde de capacitatea omului, anumitor oameni li se arata, datorita faptului ca omul respectiv are anumite calitati.

(Povestitori: Nicolae Tomos, Iosif Birau, Nicusor Tomos, Irina Birau, Sidonia Tomos, localitatea Rosia Montana).